Cordonul Albastru

In anii 1860 s-a creat o rivalitate intre diferitele companii navale, pentru traversarea cat mai rapida a Atlanticului. Un premiu neoficial, Cordonul Albastru, era acordat celui care detinea recordul, evenimentul atragand dupa sine multa publicitatepentru compania respectiva.
Printre Principalele companii care concurau pentru trofeul Cordonul Albastru se numara si linia maritima White Star, dar si cel mai mare rivl al ei, Cunard. Thomas Ismay (tatal lui Bruce Ismay) detinea linia maritima White Star la acea vreme. El si-a dat seama ca din ce in ce mai multi oameni bogati doreau sa calatoreasca si ca acestia nu isi doreau doar viteza ci si lux. Ismay a comandat companiei Harland&Wolff un nou tip e vapoare de linie, care sa fie extreme de rapid, dar si foarte, foarte confortabil.
Noile vapoare de linie au reprezentat un succes enorm, dar in final Ismay a decis ca era prea costisitor sa construiasca vase de linie care sa fie si cele mai luxoase, si cele mai rapide. A decis sa iasa din cursa pentru dobindirea trofeului Cordonul Albastru. Desi nu mai concurau pentru premiu, vapoarele de la White Star urmau sa fie totusi rapide si, desigur, cele mai confortabile.
Thomas Ismay a murit in 1899, iar fiul sau, Bruce, a preluat conducerea firmei. Apoi, in 1902, magnatul american J. P. Morgan a preluat controlul afacerii si a integrat-o in colosul naval International Mercantile Marine, desi Bruce Ismay a continuat sa conduca linia maritima White Star, Ismay a lansat pe mare o serie de vapoare din ce in ce mai mari, culminand cu Oceanic, in 1899, si cu Celtic, in 1901 - care erau la acea vreme cele ma mari vapoare construite vreodata. Apoi, in 1906 mandria companiei a suferit o lovitura teribila. Rivalii de la Cunard au lansat la apa Mauretania si Lusitania acestea puteau traversa Atlanticul in mai putin de 6 zile.